Este acea lumina, pe care nu o intelegi!
O privesti...o asculti,
o urmezi in fiecare zi,
e a ta, se afla in interiorul tau, te ia de mana,
nu te abandoneaza niciodata,
este aceeasi companie fidela dintotdeauna,
un oftata, o emotie, o teama, o lacrima.
Ea este acolo , iti arata strada, incerci sa o alungi...
dar ea este tot acolo.
Esti trista, melancolia te asalteaza, te alerga, te ucide,
dar ea este tot acolo...face parte din tine
...Se numeste Speranta...si nu te va abandona niciodata.
Vreau sa scriu.Din nou. Ca atunci cand eram mica si scriam rauri de cuvinte in jurnalele mele 'secrete'. Scriu pentru a ma intelege.Pentru a intelege trecutul meu.Dar si prezentul. Dar si pentru a intelege inca unde trebuie sa merg. Nu ma invinuiti daca imi scriu viata intr'un blog...nu este mania protagonismului...doar vointa de a povesti celor care vor sa auda , si in acelasi timp sa povestesc fara a fi judecata.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu