sâmbătă, 20 iulie 2013

Trecut, prezent si viitor...




  Daca privesc in urma mea vad o multime de lucruri frumoase, atatea amintire de neuitat, atatea experiente, o viata intotdeauna plina,nu o vad niciodata goala, pentru ca golurile le’am umplut intotdeauna cu sperante si planuri, si deveneau pline de un viitor care se cerea realizat...
 Sunt incantata de trecutul meu, exista si pagini urate , dar cine nu le are, si pana la urma, urate din ce motiv? Poate pentru ca am suferit? Dar daca nu suferi... cum reusesti sa cresti, sa te maturizezi? Sa intelegi? In acest caz nu sunt pagini triste, sunt  pagini importante, poate cele mai importante din cartea trecutului, sunt cele care mi’au permis sa devin o persoana mai buna. Acum le citesc cu alti ochi, pentru fiecare greseala a existat o pedeapsa, si chiar de multe ori anumite greseli au ramas nepedepsite, dar daca iti dai seama,in timp, poti invata oricum, poti sa ai experiente asemanatoare si sa fii multumit ca nu ai suferit, macar de data asta.

 Sa ignori totul si sa lasi lucrurile sa alunece de la sine , pentru ca apoi sa le uiti, cred ca este gresit.Eu vreau sa imi amintesc , ca sa nu ma intorc sau sa le refac acolo unde am suferit, si daca nu am amintiri, daca nu le analizez...cum as putea sa evit sa se intample di nou?

    Daca privesc in jurul meu vad campuri, strazi,persoane, prieteni, cunostinte si sperante...Speranta de a gasi compania potrivita, de a avea langa mine persoane importante, de a gasi una pentru totdeauna , o persoana cu care pot sa impart totul, experiente si viitor...

    Un viitor ...acea inchipuire la care ma gandesc adeseori, pe care incerc sa mi’o imaginez, pe care as vrea sa realizez, sa o traiesc..un lucru nescunoscut, viitorul...Dar este frumos tocmai din acest motiv, pentru ca pot sa mi’l imaginez asa cum imi doresc, nu este scris, nu este poveste, este totul de scris si poate, cine stie...poate fi cum m-il imaginam...Mie imi place sa gandesc asa, trebuie doar sa incetez sa ma gandesc ca incepe, sa il vad mereu in jurul meu, o sa inceapa, va fi macar foarte putin asemanator, dar voi stii doar in ziua in care nu voi mai avea viitor, prezentul va stinge povestea mea...


  Daca incep sa ma intorc in timp, amintindu’mi evenimentele din trecut, iubirile, starile de spirit, sunetele, parfumul...daca ma intorc voi fi incantata...Este o senzatie minunata, de delicatete, de blandete, sensibilitate si protectie. Cateodata dureroasa, trista.

  Trecutul are o certitudine: a fost! Iar ceea ce a fost nu poate fi schimbat.Trecutul are rolul lui: ma ajutat sa fiu ceea ce sunt azi. Trebuie sa fie insa ceva ce urmeaza directia opusa, o poteca in spatele meu, fosrte bine cunoscut de ochii mei, atat de bine incat sa nu mai fie nevoie sa o privesc.

  Daca traiesti intens prezentul, daca te bucuri de fiecare moment  concentrandu’te pe ceea ce este aici si acum, nu vei avea nevoie sa te intorci in trecut, invocand un moment care oricum a luat sfarsit, nici sa blestemi ceea ce a fost.

  Sa traiesti intens inseamna sa fii constient ca ai facut tot posibilul sa depasesti trecutul cu constiinta impacata, stiind ca la bine si la rau, in momentele frumoase sau urate, usoare sau grele ale vietii, ai fost capabil sa o traiesti fiind tu insati.

 Numai ca lumea e formata din oameni, si incrucisarile actiunilor ma poarta pe carari neprevazute. Nu exista o harta pentru a nu ma pierde, nu exista un manual de instructiuni care sa ma poata ajuta sa disting binele de rau...Simturile mele imi tin loc de busola.

 Cand ma simt impacata cu mine  insami, sunt sigura ca elimin energie pozitiva intregii lumi.

 Daca incep sa ma intorc in trecut, voi fi incantata...dar pierd cate putin din ceea ce ar trebui sa traiesc la maxim acum: PE MINE in prezentul meu!

    



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu