Paradis!!!

                                                        

  E liniste in Paradis?

 Este intrebarea care suiera in capul meu pe toata durata zilei cand fac tot ce imi sta in putinta sa imi amagesc  viata si poate pe mine insami..Sa’mi deschid la comanda ochii mintii, sa imi clarific lent vederea si sa incep sa vad umbre care alterneaza cu luminile, printre obiectele din camera care mi’a pazit visele in timpul noptii,  le’a ingrijit cand plangeau  si le’a hranit cand le era foame.Ridic privirea la peretii albi ai casei mele, la gradina verde de langa poarta, la milioanele de culori care ma asteapta pe strazile satului meu.Salut prietenii, observ cunoscutii si devin curioasa cand vad straini.Rad si vorbesc, chiar si fara motiv, important e sa o fac...Alerg si tip...simt vantul  cum se furiseaza in parul meu, cum aluneca pe piele si se scurge pe brate. Ies din casa si ma amestec printre  zeci de alte voci, zeci de trecuturi pierdute, prezenturi nesigure si viitoruri apasatoare.Oameni care cauta in picaturi de vin solutia problemelor, raspunsurile la intrebari.

  In Paradis e liniste???

 Dar inainte sa imi pun aceasta intrebare , ar trebui sa ma intreb ce este si unde se afla Paradisul. Oare exista?

  Paradisul este orasul meu, compus din masini zgomotoase care se deplaseaza fara nicio oprire , inainte si inapoi, pe lungile benzi de asfalt negru si cald  sub soarele verii, compus din persoane  care se privesc prin ochelari si pe sub par, care isi zambesc sau care se insulta  dominati de instincte animale  care apartin omului inca de la aparitia acestuia pe fata Pamantului, compus din blocuri atat de inalte incat nu pot impiedica vantul sa urle la fereastra mea si soarelui sa intre in camera.

  Paradisul este orasul meu facut din mii de contradictii, impartit intre saraca bogatie, fericirea ostentativa si artificiala ale putinelor persoane  asezate in fata unui bar, inchisi in frumoasa lor puscarie aurita de aroganta  si falsa superioritate, bogata saracie si fericirea ascunsa si reala a multor persoane intinse pe un pat de odihna.

 Paradisul esta orasul meu cand intre milioane de suflete este si al tau, chiar daca la distanta.Imi este de ajuns sa stiu orasul a fost martorul inceputului unei iubiri indestructibile, indiferet de obstacole, timp distanta, indiferent de piedici si rautati iar acest oras si va deveni Paradisul meu.Apa devine curata si rece, fluturii isi recapata culorile si florile parfumul.

  Tu, cufundat in lacul care pare a fi o fantana, cu apa care sare in aer si schiopateaza pe pielea ta delicata,fericit asa cum fericita e iubirea in inimile a doi indragostiti si un cantec intonat de tine.

  Iata, in Paradis nu e liniste pentru ca esti tu acolo si canti, biecuvantat printre ingerii care te insotesc cu harpe si viori, visator printre notele cantecului si iubitor printre culorile privirii mele si pliurile visului meu.

  Paradisul meu este acolo unde sunt gandindu'ma la tine, acolo unde adorm si te visez, unde ma trezesc cu imaginea ta impregnata in minte si cu numele tau pe buze, acolo unde te astept rabdatoare si unde in fiecare momente distrugem distanta dintre noi reusind sa avem inimile unite!